Poezie Ca pe un obiect de pret, m-ai ridicat

Ca pe un obiect de pret, m-ai ridicat





M-ai ridicat de jos si m-ai cules

M-ai ridicat din colbul, deznadejdii

Ca pe un obiect de pret, Tu m-ai ales

Si mai ferit de marile, primejdii



Eram pierdut in nestiinta mea

Si inconjurat de atata, rautate

Inima mea ,ai vrut sa fie a Ta

Mi-ai daruit, atata bunatate



Dar Domnul meu, iubit, eu ce-ti pot da?

Si cum sa-ti multumesc ca m-ai salvat ?

Mostenitor, eu sunt, in slava Ta

Si vesnic sa traiesc, Tu m-ai lasat



Fidel imi cer sa fiu, ca sa platesc

Sangele ce a curs, spre curatire

Si prin credinta mea, sa-ti rasplatesc

Calvarul ce mi-a adus, mantuire



Tu, viata pentru viata, n-ai cerut

Numai iubire ai vrut, credinciosie

Chiar cand ai fost respins si te-a durut

N-ai aratat nici ura, nici manie



Sunt giuvaer de pret din zestrea Ta

Mi-ai dat valoare si m-ai ridicat

Si stralucire pura, imi vei da

Sunt mai de pret, ca orice nestemat



Dar cine-s eu ? sunt poate, un nimic

Din punctul de vedere, ce-l am, eu

Dar pretul meu e mare, desi-s mic

Tu-mi dai valoare, Fiu de Dumnezeu



Valoare-mi dai, pentru ca esti, Valoare

Tot ce atingi, devine, pretios

Pe cale cand ma clatin, mult te doare

Esti fericit, cand sunt, victorios.



amin