Poezie Floare de cires

Floare de cires, de mult s-a scuturat si a cazut

Si fructele i s-au uscat, copacul a ingalbenit

A fost lovit pentru mindrie, caderea si-a vazut

Stapinul gradinar l-a judecat si clipa a venit.





Tu Doamne-ai rasadit ciresul pe-un sol prielnic, roditor

Furtuna-ndata a venit, iar floarea lui s-a scuturat

Chiar ramuri fostau rupte, ciresul mindru plingea sfisietor

Azi, cheama mila si-ndurarea Ta, Parinte bun si mare imparat.







Rosteste Doamne numai un cuvint, ciresul iar va inflori

Iar suferinta, singuratatea, pe loc vor disparea

Si primavara-n viata mea, la glasul Tau va reveni...

Acum, a disparut si floarea de cires, si frunzele-i cadea.







Si toate-acestea, asa s-au intimplat, asa s-au implinit

Fiindca ciresul se mindrea cu bogatie, frumusete

Prin mesageri Domnu-i vorbea, dar pomul nu -a pocait

Ciresul, mereu cu floarea lui se lauda, mindriei da binete.







Si vremuri tot mai aspre au venit lovind cu-nversunare

Si pasari toate-a alungat ce-n el avut-au adapost

Ciresul era singur in valul vietii in aspra incercare

Iar ramuri spre cer le indrepta, dar fara rost.







Si ani la rand n-a mai rodit ciresul, iar jalea l-a cuprins

Caci ploaie peste el n-a mai cazut, nici roua nu l-a mai udat

Nici fructele gustuase n-a mai dat, fiindca mina l-a atins

Nici solul nu l-a mai hranit, caci Dumnezeu l-a judecat.







In marea suferinta ciresul s-a smerit, coroana si-a plecat,

Cu-amar si-a plins mindria a regretat neascultarea

Si-astfel, pacatele si-a ispasit, pe Domnul L-a induplecat

Ciresul iar a inverzit, prin harul Tatalui Divin, a aparut si floarea.







Frumoasa floare de cires, miresme minunate da si azi

Incit ceilalti copaci se minuneaza si Domnului da-u slava

Tu, orice pom ai fi, vegheaza sa nu cazi

Si lauda-L pe Gradinarul Creatorul ne-ntirziat, fara zabava.











AMIN