Poezie Te-am cunoscut (1)

Te-am cunoscut



Te-am cunoscut atunci în staul,

Gingaș copil venit de sus:

O stea, în noapte mia fost farul,

Păstori, și magi, din răsărit și apus.

Și Te-am găsit, în grajd pe paie,

Astru-și vărsa lumina în văpaie

Și luminițe, luceau în ochi Tăi,

Cu ochi de copil, Priveai în ochi mei;

Gingașa Ta privire, inima mia pătruns,

M-a urmărit mereu, pe unde m-am dus,

Creștea credința-n mine, în inimă iubire,

De la staul, Te-am urmat în lume.

Te-am întâlnit pe cruce; Mureai pentru noi toți,

În ochi suferinzi, vedeam același val de foc;

Ce l-am văzut în staul, în inimă și-a făcut loc.

Dar pentru o clipită, te-am renegat ca Petru;

Și m-am ascuns pe drumul sumbru negru.

Dar, sclipirea ochilor, ce ma privit atunci,

Ma urmărit mereu, pe drumuri la răscruci.

Apoi, Te-am întâlnit lângă-o fântână, rezemat:

Aceeași privire, inima mi-a fulgerat,

Știai totul de mine, din dragoste Mai iertat,

De mână Mai luat, mai dus la scăldătoare,

Mai vindecat, mi-ai dat veșmânt de sărbătoare.

Și...Trecut-au ani, vremile s-au scurs....

Așa trecut-am pragul, vieți în apus...

Dar clipa de îndurare, și binecuvântare,

Au curs în viața mea, cum apa în izvoare,

În dulci dimineți, cu răsărit de soare,

Cu zile înmiresmate, de grija Ta cea mare.

În zilele cu nori, și cele de încercare,

În siguranță am fost, pe brațul Tău cel tare.

Și Te-am urmat Isus, și am crezut în Tine,

De la nașterea în staul, până la răstignire.

Și de la înălțarea Ta, în țara minunată,

Eu Te aștept mereu, să te întorci în slavă,

Aproape ești de mine, în a mea umblare,

În zilele cu nor, dar și-n cele cu soare.

În clipele de bucurie, dar și când sunt supărat,

În clipele de slavă, dar și când sunt încercat.

Nu aș putea Isus, ca să te părăsesc,

Nici calea cruci, nu am s-o rătăcesc,

Căci fără Tine Doamne, eu nimica sunt.

Călăuzește-mă Isus, în sfântul paradis,

Acesta-mi este, marele meu vis.