Poezie Pragul raiului

Pragul raiului

de Octavian Sarb





Sa te-ntorci in valea neputintei

Dupa ce ai fost pe munte,

Sa-ncerci rodul necredintei,

Urechea ta, din nou, s-asculte:



Pana cand voi fi cu voi?

Cat timp va voi suferi?

De ce nu credeti in Eloi?

De ce nu-Mi faceti bucurii?



De-atata vreme fac minuni

Si semnele Ma-ndreptatesc

Ca am venit din alte lumi

Cu sarcina, sa va sfintesc.



In lupta-aceasta a credintei

Sa-Mi fiti alaturi, pan` la capat,

Si flamurile biruintei,

Sa nu se-nalte, doar in treacat.



Ci, vesnic fluture-n catargul

`Naltat pe Dealul Capatanii,

Ca Raiul sfant isi are pragul

Pe crucea dragostei si-a urii!







Oradea 01 Mar. 2012