Poezie Nicicand, nu Te-as putea recompensa

Nicicand, nu Te-as putea recompensa





Chiar in genunchi de m-as tari o viata

Nicicand, nu Te-as putea recompensa

Isuse bun, te am acum in fata

Vad chipul Tau frumos, vad mana Ta



Nu m-ai lasat sa pier in deznadejde

Stiai de acuma, tot ce va urma

Ai pus a vietii vesnice, nadejde

Si le-ai sapat chiar in inima, mea



Nici nu stiam, in ce pericol sunt

Cand Tu ai planuit, rascumpararea

Bine, nu cunosteam acest pamant

Si am gustat, pacatul, intristarea



O clipa, neatent m-am increzut

Voiam sa stiu mai mult decat stiam

In Hotul cel de suflete, am crezut

Si-am capatat, numai ce meritam



Durerea din privire mi-ai vazut-o

Cand lacrimile amare, le-am gustat

Cand am realizat ce am pierdut

Si deznadejdea, cand te-ai departat



Eram atat de singur si strain

Un gol in jururl meu, parca plutea

Vedeam ranjind pe Acel rau, hain

Ce multumit si fericit, era



A reusit ca sa ma pacaleasca

De langa Domnul meu m-am departat

Nu am gandit ca are sa-ndrazneasca

Ca sa distruga ce Domnu-a creat



Cel rau pe toate, prea bine le stie

A fost si el in cer si a domnit

A fost nemultumit si a vrut sa fie

Mai mare decat, Cel ce l-a zidit.



Dar Domnul Vietii bun si indurator

Planul lui rau, nefast, l-a dejucat

Dar Tatal Sau L-a pus Judecator

Cu al Sau sange ne-a rascumparat



In mana Lui, e astazi omenirea

De vrem sa Il urmam, vom castiga

Prin El avem acuma, nemurirea

Si moartea, de-L avem, nu vom gusta.