Poezie La cruce (2)

La cruce





Stam singur lângă cruce,şi nimeni,nimeni in juru-mi,nu-i.

Plecat-au oare toţi uitând de promisiune?

Rămasa-mi oare singur în aşteptarea grea?

Ce aşteptare?Într-una inima-mi şopteşte:ce aşteptare?

Isus e atârnat pe cruce,e atârnat deasupra-mi.Ce aşteptare?

Şi trist mă uit la Domnul,şi-o lacrimă îmi curge.





Se duce-n jos pe-obraz,udând cu ea pământul,

Pământul cel setos de apă,de apă şi de sânge.

E greu păcatul,e groaznic,dar lupta-i începută,

Păcatul meu,păcatul tău,al omenirii,atârnă greu la cruce.

Nu-i altă cale,nu-i alta,nu-i alta ca să-l şteargă,

E luptă,e luptă mare-n Galaxii şi-n Universuri





E luptă mare-n Galaxii,în Universuri,şi-n mine,lângă cruce.

L-au răstignit pe Domnul,l-au răstignit pe cruce,

Şi-n ura lor credeau,credeau că vor învinge,

Credeau că moartea,moartea poate-nvinge Viaţa,

Credeau că întunerecu-i mai tare,mai tare ca Lumina,

Că Dragostea,Iubirea,Iubirea e mai slabă decât ura.





Şi Lucifer era acolo,el martor vrând să fie,

Şi mulţi preoţi,şi farisei şi cărturari,în negrele veşminte,

Păreau c-au să triumfe,păreau c-au să câştige.

Şi Dumnezeu Părinte,tăcea în cer,şi-n cer era tăcere.

Eram şi eu acolo,dar eu plângeam,plângeam pe cruce,

Mă întrebam,rămasa-mi oare singur în aşteptarea grea?





Privind din Universuri,din Galaxii,privind la cruce,

Isus încă se zbate,în agonii şi în dureri se zbate încă.

Păcatul meu şi-al tău,păcatul omenirii,e în cântar acum,

Şi totu-i în cântar acum,acuma-i în balanţă totul.

Pământul se cutremură,se zbate,se zbate şi-apoi geme,

Nu poate să suporte,să vadă,nu poate să accepte.





Pe cruce-I atârnat şi suferă,pe cruce-I Creatorul,

E în durere Făcătorul,şi-n chinuri Ziditorul.

Nu poate să suporte,nu poate să privească,să accepte.

Şi soarele se-ascunde şi-n jur e tot mai beznă,

Şi beazna-i tot mai mare şi Lucifer zâmbeşte,

A dat în schimb atâtea,şi-ar da acuma totul.





Ar vrea atât de mult ca să învingă şi să supună totul,

Pe mine şi pe tine,pe omenirea-ntreagă.

E luptă-n cer,în Galaxii şi Universuri,şi tot Pământul luptă,

Şi Lucifer zîmbeşte,şi-aproape,aproape râde,

Ar râde şi preoţii,ar râde fariseii,şi gloata toată râde.

S-antunecat şi cerul şi Tatăl,Tatăl nu răspunde.





El e chemat de Fiul,de Fiul de pe cruce,

În ajutor să-I vină,chinul şi durerea,singurătatea să-I alinte.

Şi bezna-i tot mai mare,şi-n loc stă Universul,

Stau Galaxii şi Universuri,şi timpul nu mai mişcă,

Şi soarele se-ascunde,şi-n jur e tot mai beznă.

Şi parcă toţi ar zice”Nu este El Hristosul “.!





“Nu este El Mesia,nu este El Acela, nu este El Hristosul !!„

Mai râd apoi soldaţii,mai râd apoi romanii şi mulţimea,

Mai râd apoi preoţii,fariseii,de-un Om numit Mesia.

Doar mama ce mai plânge,şi cîţiva,doar câţiva acolo,

Şi undeva un Tată lăcrimează,priveşte şi suspină,

E Tatăl Nostru Cel din Ceruri,Prea Sfântul,Bunul Dumnezeu.





Şi Lucifer zâmbeşte şi-aproape,aproape râde,

El ştie ce aproape-i,şi ce puţin,puţin lipseşte,

A dat şi a piedut atâtea,şi-ar da acuma totul,

Ca lupta s-o câştige,şi să supună totul,şi ca să triumfe.

Şi totul s-a oprit,şi-n cumpănă,şi în balanţă-i totul,

E luptă-n Galaxii şi-n Universuri,şi-n mine lângă cruce.





Şi picături de ploaie,din cer încep să cadă,

E ploaie de la Tatăl,El curăţă,El vindecă,El spală,

Şi rana mea,şi rana ta,şi rana de pe cruce.

Şi sângele ce-a curs pe cruce,purtat de ape şi de ploaie,

Se scurge şi se duce,să vindece,să ierte şi să-npace,

Pe tine şi pe mine,cu Tatăl care tace.





Mă uit din nou în juru-mi,dar nu mai eram singur,

Erai şi tu,şi tu acolo,acum în ochi aveai speranţă,

Speranţă şi nu lacrimi,speranţă şi nădejde.

Şi inima din pieptu-mi îmi şopteşte,la ce ne-a spus odat Isus,

La tot ce ne-a promis El Domnul,ce ne-a promis Mesia,

“Că singuri şi orfani,nicicând,nicicând El nu o să ne lase “.





O lacrimă amară pe-obraz în jos se scurge,

Duc mâna să o şterg,renunţ,o las în jos şi curge,

Pe un pământ setos de apă,de apă şi de sânge.

Şi faţa-mi râde,mă uit la faţa ta râzând,

Pe ea e o speranţă,pe ea e promisiunea,

Pe ea e promisiunea,că El va reveni,va reveni curând.





Mântuitorul spunea şi spune”Iată,Eu vin curând!”

„Vino Doamne Isuse!”şi tot ce este-n mine spune”Vino!”.

Răsplata e cu Mine,şi am să răsplătesc pe toţi ce Mă aşteaptă”,

„E ceru-ntreg,e Universul,stelele,Pământul,viaţa cea eternă”,

“E o coroană-mpărătească cunună,ce niciodată nu se vestejeşte”.

“Eu sunt Alfa şi Omega,Cel dintâi şi Cel de pe urmă,Începutul şi Sfârşitul”.

“Răsplata-i foarte mare,ai grijă de te roagă,ai grijă de veghează!”.





16-aprilie-2009.





Coboară astăzi Dumnezeu la cruce pe Golgota ca să se-npace cu tine şi cu mine,coboară cu gânduri de pace,iertare şi veşnică iubire,coboară ca să ne dea un viitor şi o nădejde alături de El,de Ei. Veniţi să-ngenunchem cu toţi la cruce,noi cei mai iubiţi dintre iubiţi,noi fii de Dumnezeu,moştenitori în Casa Tatălui,veniţi să-ngenunchem în linişte,evlavie şi smerenie şi în genunchi să-L aşteptăm. Universul azi se pleacă,să ne plecăm şi noi. Hristos a înviat.