Poezie Ce să-Ţi mai cer?

Ce să-ţi mai cer?

Când tot ce ai avut mi-ai dat:

Pe El, pe cel mai scump,

Pe Fiul de Împărat?

Cum să-Ţi mai cer, ceva din ceru-Ţi

Când tot ce ai avut mai bun,

Mai sfânt şi mai curat

Ai dat: ...tot cerul pentru mine

Ca-n "astă dare sfântă"

Eu azi să fiu salvat?

Ce să-Ţi mai cer?

Când din credincioşie

Şi ascultare de Tatăl Cel Ceresc

Ai coborât în valea de ură şi ruşine

Să-mi dăruieşti viaţa,

Să fiu dumnezeiesc.

Ce să-Ţi mai cer?

Când în blestem şi chinurile grele

De dragul meu, la cruce Tu mureai...

Şi mă spălai în sângele-Ţi de slavă

Iar prin jertifirea-Ţi, viaţă-mi dăruiai.

Ce să-Ţi mai cer?

Când Tu mi-ai dat lumina

Şi întunericul în zori l-ai prefacut.

Ţi-ai aruncat "mantaua" peste mine

Să nu fiu gol, şi să am Duhul Sfant;

Ce să-Ţi mai cer

Eu, azi şi mâine

Când înnoieşti în fiecare clipă fiinţa mea?

Mi-ai dat şi Duhul Sfant şi pâine,

Şi-un nume nou în sfântă ţara Ta.

Ce să-Ţi mai cer?

Că mi-e ruşine...

C'atâtea daruri Tu mi-ai dat.

...Şi totuşi Îţi mai cer:

Rămâi cu mine, că ziua-i pe trecute;

Se face...de'nserat.