Poezie În suflet S-a uitat Stăpânul...

Dorințele-s mereu în suflet și-n voie dorul lor și-aleg,

Doar duhul le mai mustră, când prea de tot se-ntrec...

Lumine blânde unduie în lustră, se-nclin parcă petrec

Pe-un cineva plecat s-aducă, un foc în sufletul întreg.



Inima luptă parcă-n piept, pulsând așa convingătoare

Dorinți febrile și lascive, să vezi cât e de-nșelătoare...

Pompează pofte cu duiumul și ți le-așterne pe cărare;

Momeala stelei luciferici ce-n iad te-ar ține la frigare...



În ochii cei lăuntrici se învârt, năluci de vis îmbietoare

Iar minții stupii-i tot roiesc idei grozave, impunătoare,

Ce zboară zilnic neobosite să-adune dintr-a lumii floare

Dulceți amar de păcătoase și nebănuit de-otrăvitoare.



Rostogolit prin praf și foc, alergi spre-nchipuite altare...

Împresurat de gânduri negre, visezi ceva și visul doare.

Și totuși sufletul cunoaște, dimensiunea cea mai mare

Care poate golu-ai umple și firea poate s-o-mpresoare.



În suflet freamătă și dorul de slăvi cerești nemuritoare

Și-acela de a-și umple golul, lăsat de Mâna Creeatoare...

Și-n suflet freamătă chemarea Sfintei Iubiri înălțătoare,

Cu nădejdea vieții nesfârșite în strălucita ei splendoare.



În suflet S-a uitat Stăpânul...Vedea adâncă disperare...

În el scria păcatul: ,,Moarte!” și Legea: ,,Condamnare!”

În inima-I de Dumnezeu Preasfânt scria doar îndurare...

A hotărât atunci să Își arate Iubirea Sfântă, Jertfitoare,

Să dea din plin oricărui suflet, iertare, har și eliberare!



Zaragoza 16/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)