Poezie Nu te-ndoi în mersul vieţii!

Nu te-ndoi în mersul vieţii!



Nu te-ndoi în mersul vieţii

Cănd apar cercări în cale,

Roua scumpă a dimineţii

Cade peste iarba moale,

Stropii reci o-nviorează,

Frunzele-i toate vibrează!



Nu te-ndoi pe-a vieţii cale

Când din nori apar furtuni

Şi vânturi suflă-n rafale,

Tu te-ndeamnă să-ţi aduni,

Toate forţele-n voinţă,

Ca să mergi spre biruinţă!



Nu te-ndoi pe drumul sfânt

De-ar bântui chiar uragane,

C-orice urgie pe pământ

Cât s-ar dezlănţui în toane,

Viaţa ta-ţi va fi păstrată

'N cartea vieţii fiind notată!



Nu te-ndoi-n calea credinţei

Când la tot pasul ai ispite,

Căci laurii albi, ai biruinţei,

Cununi ce-au fost făgăduite

Vor primi-n dar toţi acei,

Ce-au stat în jarul dragostei.



Flavius Laurian Duverna

16 martie 2012