Poezie De-i pocainta o povara

De ce erai in alergare cand El iti spuse:"Stai"

De ce cand mana sta intinsa te prefaceai ca n-ai?

De ce in nopti de El pazite nu-ti plecai capul jos

Si-ajungi sa-ti pese doar de tine si nu doar de Hristos.



Te vad c-alergi tanjind spre lume cu bratele deschise,

C-amarnic te atrage lumea cu usile-nterzise.

Si lepezi fara suvoire a Domnului scapare,

Caci ti se pare pocainta povara cea mai mare.



N poti sa stai in rugaciune cand gandul nu-i cu tine,

Dar te avanti in valul rece si apa nu te tine.

Si vrei sa gusti ce azi e dulce,dar maine te omoar

Caci savurezi pacatul lumii ca pentru prima oara



Asa e lumea ca o mreaja ce sta in asteptare,

Ca omul fara hotarare sa nu aiba scapare,

Ca tot ce misca se ajunga doar duhuri chinuite,

Ca tot ce sufla sa se-nchine iubind chipuri cioplite.



Nu crezi ca Domnul cu putere iti poate da scapare

Cand vezi pacate la tot pasul si mreaja tot mai mare,

Cand toti te cearta ca n-ai sanse si nu mai ai credinta

Rugandu-te s-acuzi pe Domnul ca nu-ti da biruinta.



Vezi pocainta o povara si simti ca n-o poti duce,

Gandeste-te la pocainta care-a muri pe cruce.

Abia atunci cand esti lumina spalata de noroi

Vezi pocainta ce mai dulce povara pentru noi!