Poezie În fremătări de rugăciune

În fremătări de rugăciune

De Duhul Tău am fost cuprins

Căci nu știu ce-ar putea a spune

Cuvântul meu cel mai aprins.



O închinare mi se-nalță

Din orice umbră de pământ,

În Domnul sunt cu-ntreaga viață,

Cu toată viața Îi cuvânt.



Nu vreau să pierd măcar o clipă

De văzul Tău cercetător

Cu-orice ardoare de aripă

Și poticnire de picior.



Nu-ncerc un gând de a ascunde,

Isuse, de auzul Tău

Din cugetările profunde,

Din clinchetul de zurgălău.



În inimă de s-or aprinde

Cântări cu legănări de spic

Neîmprăștiate pretutindeni –

În Tine, Doamne, să le zic.



Prin beznă pașii de-mi vor trece

Și frici vor bate-n temelii,

De-mi va fi cald, de-mi va fi rece –

În mine toate să le știi!



Calea-mi să-Ți fie în privire

E visul meu cel mai dorit,

Să-mi seamăn mica mea iubire

În Dragostea-Ți fără sfârșit.