Poezie Minciuna (1)

Minciuna





Minciuna, scut de aparare

Mereu in viata, ma salva

Buna in orice imprejurare

De neplaceri, ea ma scapa



O foloseam ca si o scuza

De explicatii ma scutea

Sau, ma salva din vre-o acuza

Facea parte din viata mea



Eram mereu obisnuit

Cand cineva ma tachina

Minciuna, prieten pretuit

De cicaleala, ma salva



Cand increzut in jur priveam

Vroiam sa par, ca totul stiu

Doream sa arat, ce nu eram

Grozav, cel mai destept sa fiu



Si pentru toate, eu minteam

Sa scap usor de socoteala

Mai rau in necaz, m-afundam

Nu mai puteam, sa scap de boala



Dintr-o minciuna, se-nmulteau

Si fata, trebuia sa fac

Si in pacat, ma afundam

Acum, nu mai puteam sa tac



Minciuna, boala grava este

Si un pacat, distrugator

Cel ce de ea, se foloseste

Ramane vesnic, muritor



Isus al nost iubit ,ne spune

Ca acei, care-s mincinosi

In moartea eterna, vor ramane

Si nu vor fii, victoriosi



M-am hotarat, sa las minciuna

Al meu scut ea, sa nu mai fie

Isus ma vrea, nu-mi e, totuna

Sa scap de boala, pe vecie



Il rog plangand ca sa ma ierte

Sa-mi dea putere, sa ma schimb

Accept smerit, ca sa ma certe

Sunt vinovat, tare am gresit



Prin Duhul Sfant, Domnu-mi trimite

Mustrari, ce-n inima le simt

Iubirea Lui, El imi transmite

Asteapta, viata ,sa imi schimb.





amin