Poezie Candva odata

Cândva odată



Cândva odată ţi-a bătut,

La poarta inimi cea rece

Chiar, El Isus Mântuitorul,

Dar tu L-ai lăsat să plece

Tu nu L-ai vrut pe Salvatorul,

Când El la poarta ţi-a bătut.



Cândva odată te-a strigat

Să ieşi din lumea blestemată

Dar şi atunci L-ai refuzat

Căci îţi plăcea pe calea lată

Şi astfel tot mai ruinat

Trăiai în lumea cea stricată



Cândva odată ţi-a vorbit

Prin boală şi o suferinţă,

Dar tu ai zis că s-a întâmplat,

Şi nici atunci cu pocăinţă

Nu ai venit să fi iertat,

Continuând să mergi tot în păcat.



Cândva odată a-i ascultat

Mesajul evangheliei clare,

Dar nu l-ai vrut şi l-ai respins

Tu n-ai nevoie de iertare,

Tu crezi mereu şi eşti convins

Că nu eşti un păcătos prea mare.



Cândva odată o să plângi

În gheena blestemată,

Dacă continui să-l respingi

Şi tot îl laşi la poartă.

Primeşte-l azi şi-o să câştigi,

Salvare în dar şi fără plată.



Cândva odată o să cânţi

Cu îngeri şi cu serafimii,

Dacă inima doar Lui i-o dai

El te primeşte şi te iartă,

Şi vei trăi pe veci în rai

O veşnicie toată.



Cândva odată o să spui

Ce bine a fost odată,

Că inima Lui i-am predat

Şi sunt pe veci eliberat,

De povara neagră de păcat

Şi haina mi-e curată.



Cândva odată o să zbori,

Dacă tu azi o să-l primeşti

El te va lua atunci pe nori,

Mireasa Lui să te numeşti

Numai în veşnici sărbători,

Şi-n bucuri cereşti o să trăieşti.