Poezie Mă simt atras, Doamne la Tine!

Mă simt atras, Doamne la Tine!



Mă simt atras, Doamne la Tine

De al Tău farmec dulce, sfânt

Din spaţiu-acestui trist pământ

Spre zările de-argint, senine,

Spre-acele lumi ce-au altă viaţă

Prin fericirea de-a-Ţi sta-n faţă!



Ca ele Doamne, aş vrea să fiu

Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat

Atunci când m-ai răscumpărat

Din groaznicul păcat pustiu,

Ce-a pus straşnica-i barieră

Schimbând rostu-n efemeră.



Mă simt atras, Doamne la Tine

De harul Tău plin de îndurare

De bunătate şi sfântă răbdare

Prin dragostea ce pentru mine,

La Golgota, ai mers sub cruce

Nemurmurând, viaţa-mi aduce!



Astfel, apreciind dragostea Ta

Că Ţi-ai lăsat cerul prea sfânt,

C-ai luat un corp de pe pământ

Ca să nu laşi omul, a dispera,

Din toată inima mă rog şi sper

Să pot s-ajung, la Tine în cer!



Mă simt atras, Doamne la Tine

Prin Jertfa scumpă din Calvar,

Care mi-a dat un timp de har

Să Te-aflu-n formele divine,

Cum de la-nceput de veşnicii

Te-ai oferit, Mântuitor să-mi fii!



Flavius Laurian Duverna

16 martie 2012