Poezie Cartea Cărților

CARTEA CĂRȚILOR



Profunde vorbe sunt expuse

În Cartea Cărților; o știm

Comori în ea au fost incluse

Deci foarte mult o prețuim.



Au vrut nebunii s-o distrugă

Sau s-o răpească de la noi

Dar i-a învins, i-a pus pe fugă

Și iar ajuns-au în noroi.



Au vrut guverne să o ardă

Dar lupta fost-a în zadar

N-au fost în stare să o șteargă

Să nu mai fie la altar.



A rezistat de-a lungul vremii

Dând lumii ce-i mai valoros

N-a vrut atenții, n-a vrut premii

Ci-a arătat Cine-i Hristos.



Pe hoți i-a transformat în ființe

Care nutresc un nobil dor

În Ea incluse sunt cerințe

Emise chiar de Creator.



La cei zdrobiți le-a dat putere

Să se ridice și să stea,

Din nou, în sfântă priveghere,

Să-nvingă-n lupta cea mai grea.



Când boala vine nemiloasă

Balsamul Ei ne dă alin

Acei ce nu o vor în casă

Trăi-vor un etern suspin.



Ne-nvață sfinte maniere

Și cum pe semeni să-i iubim

Ne spune despre Înviere

Și cum de rău să ne ferim...



Ne dă pe drum orientare

Să nu ne-abatem de la țel

Când vine greaua încercare

Vedem în Ea pe-al jerfei Miel.



O, Carte plină de viață

Ești farul nostru către Rai!

Reverși lumini pe-a noastră față

Și pui dumnezeire-n trai...



Îți vom urma învățătura,

În toate; nu o alterăm

Ne-ai transformat, total, structura

Cu drag stindardul ți-l purtăm.



gc/15 Martie, 2012