Poezie Dor aprins de Veşnicie

Dor aprins de Veşnicie



Dor aprins de Veşnicie

Mă cuprinde neîncetat,

Şi-n inima-mi, o făclie

Drumul mi l-a luminat,

Şi pe el eu merg în sus

Să mă-ntâlnesc cu Isus!



Să Îl văd şi să-I vorbesc

Faţă-n faţă-n demnitate,

Despre dorul meu ceresc

Şi despre sfânta Cetate,

Cu porţi de mărgăritare

Şi străzi de-aur lucitoare.



Dor de Veşnicie aprins

Spre marea de diamant,

Cu-al ei luciu ce e-ntins

În splendori de amarant,

Îmi străbate fiinţa toată

Şi vreau să le văd odată!



Prin Isus, dorul ce-l am

Cred că mi se va-mplini,

Şi-atunci tot ce nu ştiam

Despre taine cum vor fi,

Prin Duhu-or fi-analizate

Şi spre slava-I cercetate!



Flavius Laurian Duverna

15 martie 2012