Poezie Îl sfinţeşti pe Domnul

Ioan 6:9: “Sfinţească-se Numele Tău”.

Levitic10:3: “Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor”.







Spune ruga noastră ce-o rostim mereu:

“Sfinţească-se, Tată,-n veci numele Tău”!

Cum putem noi oare s-aducem sfinţire

Celui ce e veşnic şi dă mântuire?



Îl sfinţeşti pe Domnul când te-ncrezi în El,

Nu te înspăimântă lumea-n niciun fel.

Pot să se frământe oameni plini de ură,

Tu rămâi în pace, bazat pe Scriptură.



Îl sfinţeşti pe Domnul când dai la sărac

Jertfe ca acestea Domnului îi plac.

Atunci Domnul vede şi te răsplăteşte

Pentru că săracul, Lui îi mulţumeşte.



Îl sfinţeşti pe Domnul lăudat când eşti,

Dar tu n-ai mândrie, ba chiar te smereşti

Arătând spre Domnul şi-ndurarea-I mare

Care–ţi dă întruna binecuvântare.



Îl cinsteşti pe Domnul când pruncii ţi-i creşti

După norme sfinte şi porunci cereşti.

Când mari se vor face, nu se vor abate

De la-nvăţătură, vor trăi-n dreptate.



Lumea nu iubeşte traiul înţelept,

Dar va recunoaşte ce e bun şi drept

Că numai credinţa schimbă caracterul

Şi prin pocăinţă poţi atinge cerul.



Vor vedea că Domnul locuieşte-n tine

Dacă răutăţii, tu-i răspunzi cu bine.,

Dacă-n loc de-ocară dăruieşti răbdare

Şi-n loc de blesteme, binecuvântare.



Mă ajută, Doamne, şi eu cât trăiesc

Numele Tău mare zilnic să-l sfinţesc.

Să fac totdeauna numai ce e bine,

Să vadă oricine că trăieşti în mine.