Poezie Azi și-a pus bruma sărutul

Azi și-a pus bruma sărutul

Peste pântecul livezii,

Soarele-i sub așternutul

Unor nori ce-aduc amiezii

Câțiva stropi, cu împrumutul.

Ciripesc și zburdă-n voie

Vrăbiuțele în câmpie,

Vântul saltă a zor-nevoie

Mantia toamnei ruginie.

Frunzele de prin grădină,

De necaz că-s lepădate,

În vânt șoaptele-și îngână

Galbene de supărate...

Colo-n luncă, crizantema,

Râde mândră de-alte flori

Și împletește diadema

Toamnei, cu-ale ei culori.

Iar mai sus, pe o colină

Îmbrăcată în pădure,

Iedera luptă să-și țină

Din unghere reci, obscure

Frunzele-i verzi în lumină.

O sărmană rândunică

Iată-și ia în grabă zborul

De pe mantia ruginită,

Împreună cu cocorul

Spre-o mantie mai însorită.

Toamna rece, înveșmântată

Într-a ei mantie arămâie

A venit îmbelșugată

Să ne-aducă o bucurie

Ce nu trebuie uitată,

Mai ales că, cine știe

Dacă și toamna cealaltă,

Pentru el, o să mai vie!



Zaragoza 16/10/2012

de Ioan Hapca (Ionică)