Poezie CRIZA (2)

Criză



Trăim în veacul acesta murdar şi de viteză,

Cum nu a mai fost nici când vreodată pe pământ

Alergăm, fugim mai mult că doar e criză,

Dar parcă totu-i în zadar şi goană după vânt.



Noi capul în sus nu ridicăm că trebuie mereu mereu,

Să scormonim după gunoaie nu mai e timp de Dumnezeu

Apoi cu teamă şi-analiză vedem că totul în jur e criză,

Pe drumul nostru mergem greu căci l-am uitat pe Dumnezeu.



Nu arme, lupte şi războaie nu secetă sau să nu ploaie,

Şi totuşi noi trăim în criză ce zilnic auzim mai mult

Şi viaţa e tot mai greoaie căci ne dorim mai mult mai mult,

Genunchi noştri se îndoaie sub poveri ce numai satan a vrut.



Pământule, ce aduci roadă aşa precum Isus ţi-a spus,

Tu poţi rodi mai mult, nespus, chiar de ar fi un miliard în plus

Dacă omenirea asta toată ar asculta de cel de sus,

Atunci şi binecuvântarea ar fi destulă îndeajuns.



Dacă azi umblăm cu Domnul El va alunga blestemul,

Căci aşa promise odată că ne va da pâine şi apă

Şi hainele nu vor lipsi dacă pentru noi împărăţia,

Pe primul loc se va găsi în viaţa noastră toată.



Învaţă-ne cu mulţumirea căci zi de zi auzim cârtirea,

Căci în loc să-ţi mulţumim pentru ce acum ne-ai dat

Noi începem cu cârtirea că Israel de altă dat',

Şi ne alegem cu păcat iar Tu îţi întorci privirea.