Poezie Cea mai mare moştenire

Numeri 8:20: “Eu sunt moştenirea ta şi partea ta de moşie”.



N-am avere pe pământ,

Nici moşii şi nici palate,

Însă am prin Duhul Sfânt

Bogăţii nemăsurate.



Nu am aur, nici argint,

Nici vreo altă bogăţie,

Dar în suflet am alint

Şi cântări de veselie.



Haine scumpe nu mi-am luat,

Să hrănesc mândria firii,

Dar prin jertfa Ta, mi-ai dat

Mantaua neprihănirii.



În pungă, câţiva bănuţi

Mi-s de-ajuns, nu conturi grase

Cum îşi strâng acei avuţi

Nici maşini, nici multe case.



Dar în ţara cea de sus

Mă aşteaptă o cetate

Pregătită de Isus

Din aur şi nestemate.



Nici prieteni mulţi nu am,

Cunoştinţe, ori relaţii,

Dar ca-n sânul lui Avraam

Sunt, când mă-ntâlnesc cu fraţii.



Căci iubirea cea de sus

Totdeauna ne uneşte

Şi prezenţa lui Isus

Vieţile ne fericeşte.



Cât m-ai binecuvântat

Să am pace, tihnă-n toate!

Peste mine-ai revărsat

Un ocean de bunătate!



Tată, vreau să-Ţi mulţumesc

Cu întreaga mea fiinţă.

Ajută-mi, mereu să cresc

În răbdare şi credinţă!



‘Nainte-Ţi, necontenit

Să mă plec cu mulţumire

Pentru că mi-ai dăruit

Cea mai mare moştenire!