Poezie De ce... (1)

De ce să fim atât de mulți

În gloata celora, ce-s muți

Căci ce va fi cu al meu nume

De voi tăcea și nu voi spune



Despre Puterea Celui Sfânt

Cum a răpus acest pământ

Ca tu și eu azi să vorbim

Celui ce-n lume are chin



Să-l ducem la picior de cruce

Să-i arătăm cum curge sânge

Cum a murit și-a înviat

Pentru trudit și-mpovărat



De ce să nu iubim ca Dânsul

Rugăciunea postul, plânsul

Să facem noaptea mult mai scurtă

Și ziua să devină lungă



Să spunem precum El a spus

,,Cât este ziuă am de strâns

Acele roade Lui plăcute

Din gloatele ce-s abătute,,



Să-i îndrumăm pe păcătoși

Din drumul celora leproși

Spre Porțile ce stau deschise

Mereu cu lămpile aprinse



De ce să moară tot mai mulți

Dintre copiii nenăscuți

Când împrejur e-atâta har

Cu-al vieții veșnice azi dar



Cu Duh din Duhul Învierii

Pentru acei, ce au durere

Căci Dumnezeu îi vrea copii

În ale vieții veșnicii.



Amin!