Poezie Biruinta in suferinta

Biruinţa în suferinţă



Când în drumul vieţii vine suferinţa,

Şi poverile te trag în jos şuvoi

Când încercările îţi clatină credinţa,

Mai fă un pas înainte şi nu te da n-apoi.



Când valuri mari lovesc în barca vieţii tale,

Când fruntea ţi-e plecată şi ochii lăcrimaţi

Priveşte înainte şi-atunci pe a ta cărare,

Va răsări un soare şi zori tot mai curaţi.



Nădejde s-ai mai multă în viaţa de suspin,

Şi ochii pironiţi la Cel ce este sus

La cel ce ştie toate în viaţa ta de chin,

El poate să te ajute căci El este Isus.



În tine suferinţa cu greu a mai lovit,

Dar Domnul ştie toate de asta eşti convins

Dar rabdă cu credinţă chiar si istovit,

Mai e puţin şi gata, necazul l-ai învins.



Atunci când ţi se pare că crucea ce o porţi,

E tot mai grea şi apasă pe umerii tăi goi

Când nu mai ai speranţă în valul negrei nopţi,

Îndură, rabdă, curaj nici cum să nu te îndoi.



Şi apoi din suferinţă tu sigur pas cu pas,

Tu ieşi cu biruinţă şi cu bucurie spui

Slăvit să fie Domnul căci El în orice ceas,

Mergea cu mine alături în jale şi necaz.