Poezie Domnul e tot ce a ramas

Nu vrei să vezi măcar o dată Grădina Eden,

Dar poate din greşeală ajungi direct în Infern,

Şi aş vrea să spunem cu toţi la refren,

Căci Domnul nu-i de azi pe mâine,El este etern.



Nu fă totul ca fiind inutil,

Căci drumu-i lung şi foarte dificil,

Cu Domnul nu-i nimic imposibil,

Când ai să vezi cu ochii tăi o să spui:incredibil.



Nu te arunci cu capul înainte,că doar nu eşti berbec,

Căci dacă o faci,cu siguranţă te arunci spre eşec,

În cap ai o idee şi ţi se aprinde un bec,

Trebuie să te zbaţi,ca să scapi de la înec.



Să şti că Domnul te-a iubit nespus,

Dar această iubire ar trebui să fie şi-n sens opus,

Când nu mai poţi să te rogi şi eşti prost dispus,

Doar ridică ochii şi uită-te în sus.



Nu şti ce să faci şi eşti în impas,

Şi de alte lucruri eşti într-una atras,

Dacă nu mai rezişti încearcă şi spune pas,

Dar numai dragostea lui Dumnezeu e tot ce ţi-a rămas.



Nici nu şti când va pica cortina,

Şi te trezeşti că te-aşteaptă ghilotina,

Ţi-aş spune mereu şi ţi-aş repeta într-una,

Căci tu eşti al Domnului şi pentru totdeauna.



Tot spui că viitorul e incert,

Dar tu rămâi mereu într-una inert,

Nu ai apă şi rătăceşti prin deşert,

Cică Îl iubeşti pe Domnul dar nici măcar un sfert.



Când ai vrut să ieşi în faţă ce te-a reţinut?

Au sunat ăştia la poliţie şi te-au dat disparut,

Zi-mi şi mie,pe lumea aceasta ce ai obţinut,

Când vroiai să te regăseşti,dar tot mai mult te-ai pierdut.



Parcă m-apucă o stare de plictis,

Nu mai ştiu sau poate am omis,

M-am trezit dar parcă dintr-un vis,

Dar curând va venii şi vine Nemesis.