Poezie O nouă mărturisire (1)

O NOUĂ MĂRTURISIRE...



O spun ‘naintea tuturor:

Nu sunt aici la întâmplare

Am o nădejde, am un dor

Sunt spre Cetate călător

Desprins de lumea trecătoare.



Mărturisesc în mod deschis

Că nu-s opinii să mă-nvingă

Țintesc, mereu, spre Paradis

Alături de Acel trimis

Cu brațul milei să m-atingă.



Nu pot păreri să le absorb

Cât timp în mine e Lumina

Aș fi mai negru ca un corb

Aș bâjbâi ca și un orb

Ci în Scripturi găsesc odihna.



Urmez traseul proiectat,

În Cer, de Sfânta Trinitate

Chiar dacă e întortocheat,

Cu multe încercări brăzdat

Dar știu că-mi dă o demnitate.



Primesc tării în slăbiciuni

Nu din rostirile pompoase,

Nu din himere sau minciuni

Sau stări ce-aduc doar uscăciuni

Ci din bucatele gustoase.



Convins că viața o trăiesc

Conform principiilor scrise

De Sfântul Duh mă alipesc

Căci m-a umplut și-L prețuiesc

Cu fapte clare și concise.



Arunc amarul ce-a venit

În greul vânt care dispare

Știind că Cel ce-a pătimit

S-avem un trai de Cer dorit

Îmi dă imbolduri pe cărare.



Mi-s dragi cuvinte ce sosesc

Cu-ndemnuri pentru biruință

De vin cu farse le opresc,

Le-arunc în colbul pământesc

Să împlinesc sfânta cerință.



Sortez ce văd, sortez ce-aud

Prin sita slovelor divine

De merg spre nord, de merg spre sud

Pot să-l calmez pe omul crud

Cu darul vorbelor senine.



Două vieți de-aș mai trăi

În Valea plină de mistere

Tot pe Mesia l-aș sluji,

Cu cei răscumpărați aș fi

Și-aș sta, voios, în ÎNFIERE.



George Cornici/13 Martie, 2012