Poezie Departe de Tine

Departe de Tine mi-e tristă privirea,

mi-e-nchis orizontul şi ceru-i de lut.

Aripile-s frânte, uitată-i menirea

şi dorul din suflet îmi este tăcut.



De vreau să mă-nalţ, să lepăd umanul,

m-atrage pământul de unde-am ieşit

că firea cea veche îşi cere tributul

şi cad în noroi şi stau stingherit.



Nu pot să mă sui să mă scald în lumină

că negura nopţii în mine-a pătruns.

Aştept dimineaţa ca zorii să vină,

să-şi cearnă albeaţa pe sufletu-mi plâns.



Cerescul din mine mă vrea pentru viaţă.

Umanul mă pierde de nu mă găseşti.

O, Doamne, coboară cu sfânta-Ţi prezenţă

şi mistuie lutul să mă curăţeşti.



Îmi fie-nceputul jertfirea-Ţi pe cruce...

Sfârşitul spre Tine, Isus, mă conduce...



Galaţi, 13 Martie 2012

Cristina Magdalena Frâncu