Poezie De câte ori, Doamne Isuse!

De câte ori, Doamne Isuse!



De câte ori, Doamne Isuse

Tu m-ai chemat cu stăruinţă

Din starea-mi de necredinţă

Prin vorbele Scripturii spuse,

Pe calea sfântă de-a-Ţi urma

Şi-a-mplini-n tot, voinţa Ta!



În bunătatea Ta cea mare

Nu m-ai lăsat fără-ocrotire,

Nici atunci când în vorbire

Nu-Ţi preţuiam a Ta salvare

Şi nu-nţelegeam mântuirea,

Şi ce-nseamna neprihănirea.



De câte ori, mai tot chemat

Cu glasu-Ţi cel bun şi blând,

Cu faţa-n dragoste spunând

Că-n harul mare îmbelşugat,

Un loc ceresc mi-ai pregătit

În raiul sfânt, cel mult dorit!



Tu binele, mi-ai pus în faţă

Să scap de răul ce-l trăiam,

Care deplin nu-l cunoşteam,

Să pot începe-o altă viaţă

În Legământul nou prin har

Al jertfei sfinte din Calvar!



De câte ori, nu m-ai răbdat

În zlăbiciuni şi-n neputinţe

Şi n-ai impus sfinte cerinţe,

Ci-n dragoste Tu m-ai lăsat

Să-apreciez, Scumpa Iubire

Ce-n jertfă mi-a dat izbăvire!



Căci Doamne, Tu nu forţezi

Pe nimeni, să Îţi servească

Şi nu obligi să Te iubească,

Dar doreşti pentru a fi trezi

Ca orice om spre cunoştinţă

Să-Ţi cunoască a Ta voinţă!



Flavius Laurian Duverna

13 martie 2012