Poezie Să nu cârteşti

Numeri 11:1: “Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău”.



Să nu cârteşti, zicând că-ţi merge rău

Ori c-a uitat de tine Dumnezeu

Şi nici nu te-ntrista-n inima ta,

Opreşte-ţi plânsul, nu te mai văita!



E grea călătoria prin pustiu

Şi şarpele-nfocat e încă viu,

Dar Domnul te veghează-n stâlp de nor,

Cu El îţi va fi drumul mai uşor!



Chiar lipsuri dacă ai, să nu cârteşti

El mană sfântă-ţi dă, să te hrăneşti

Şi setea grea Domnu-ţi va stâmpăra,

Din “Stânca Vieţii” apă îţi va da.



Nu zice-n sinea ta că nu mai poţi

Şi nu privi la muritorii toţi,

Ridică-ţi azi privirea inimii

Spre cer, căci izbăvirea va veni!



Da, Domnul vede suferinţa ta!

Încă puţin şi El te va scăpa.

El cântăreşte clipa de-ncercare.

Durerea ta, întâi pe El îl doare!



Să nu cârteşti, odată cu cei răi,

Ci să fii una cu toţi fraţii tăi

În ascultare şi în părtaşii

Cu cei ce sunt ai Domnului copii.



Mai intră-n cort, să afli voia Sa

Şi El cu dragoste te va-nvăţa.

Ascultă-I iar îndemnul salvator

Şi drumu-ţi vei sfârşi biruitor.