Poezie Stăpân iubit

STĂPÂN IUBIT...



Stăpân iubit al vieții mele

Îți dau onor că nu mă lași

Să fiu purtat de valuiri grele,

Să fiu străpuns la os și piele

De cei mai nemiloși arcași.



Constat cum Te-ngrijești de mine,

Cum paza Ta mi-e scut și ghid

M-ajuți, mereu, să pot obține

Conecții pentru stări divine,

Puteri să ocolesc un vid.



Vegherea Ta e permanentă

Să nu m-atingă foc intens

Iar când durerea e prezentă

Și munca nu-i eficientă

Mă-ncurajezi și-mi dai un sens.



Sunt mii de situații-n viață

Când parcă totul e-nnorat

Și-atunci prviesc la a Ta față

Și-ndepărtez un văl de ceață

Și iar mă simt înviorat.



Stăpân și prieten; cum se poate?

E-o taină și-s cuprins în ea

Nu pot de Tine-a mă desparte

Căci lumea dă doar stări deșarte

Și-n ea comori nu pot vedea.



Mi-ai pregătit o moștenire

Și vreau s-o văd și vreau s-o am

Călătoresc spre Nemurire

Desprins de lut, desprins de fire

Să fiu unde s-a dus Avraam.



gc/11 Martie, 2012