Poezie Stăteam cândva

Stăteam cândva și Te-ascultam

Cum mă chemai la mântuire...

Eram uimit că Te-auzeam

Vorbindu-mi mie cu iubire...

Ce frică, Doamne, mai simțeam

Și totuși ... Câtă bucurie!



Din toată ființa mi-am dorit

Să vin 'naintea Ta, Stăpâne

Să-Ți mulțumesc că m-ai iubit

Și Te-ai jertfit Tu pentru mine

Ca să mă faci neprihănit

Și-n ceruri să mă iei cu Tine!



Doream...Dar nu m-am ridicat!

Parcă aveam un sac în spate

Și lanțuri mă țineau legat...

Din suflet Îți dădeam dreptate

Și îmi doream să fiu salvat...

Da-nfășurat eram de moarte!



Dar Tu, mă cunoștea-i preabine

Și-mi cunoștea-I deplin dorința;

Cu dragoste-ai ai venit spre mine

Ca să-mi dezlegi puterea și voința

Și-așa-mi putut să vin la Tine

Și Ți-am predat toată ființa! Amin



Zaragoza 11/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)