Poezie Ai colindat întinse mări,...

Ai colindat întinse mări, spre nicăieri croind cărare...

Și-acum; murdar în inimă, și-n suflet atât de-nfrigurat

Cu pumnii plini de scrum și vânt, și-amară întristare,

Viața ta e o epavă, ce-n larg, demult s-a scufundat...



De unde mai aștepți să vină vre-o umbră de scăpare,

Să-ți scoată vasu-ncremenit... și-atâta de sfărmat,

De-asupra apei, la lumină, plutind din nou pe Mare?

Tu, l-ai lăsat în voia minții tale...necârmuit, neancorat...

Te-au părăsit și marinarii, furându-ți barca de salvare...

Și-acuma zaci la fund încremenit, rănit și neajutorat...



Ridică-ți ochii și-ai să vezi, de-asupra apelor un Soare;

E Soarele iubirii și-a milei fără margini ce-a salvat

Mulțimi nenumărate, de vase îngropate în uitare,

Epave sfărâmate în adânc, le-a scos și le-a restaurat!



Ridăcă-ți ochii cu credință, să capeți har și îndurare

Căci din adâncurile morții fioroase, ai fost răscumpărat

Cu Preț neînchipuit de scump și greu, și infinit de mare

Să fii reînoit, umplut de strălucire, prin har fortificat...

Să porți pe mări neobosit, Cereasca binecuvântare...

În slujba Veșnicului Domn și Mare Împărat! Amin



Zaragoza 11-03-2012

de Ioan Hapca (Ionică)