Poezie În viaţă, câteodată-i prea târziu

În fiecare primăvară, tu îţi propui să crezi

şi-amâni, zi după zi şi-n fiecare ceas pustiu

şi te trezeşti c-afară-i iarnă, şi-atunci vezi

că-n viaţă, câteodată-i prea târziu...



În fiecare dimineaţă vrei să devii mai bun,

şi-n fiecare ceas amâni sau zici: " nu ştiu ",

şi-n noapte te trezeşti, şoptind ca un nebun

că-n viaţă, câteodată-i...prea târziu.



În fiecare ceas vrei mai mult să iubeşti,

şi-ţi zici: " de-acum un om drept am să fiu ! ",

însă, cu fiecare clipă ce trece-ţi dovedeşti

că-n viaţă-n fiecare clipă-i prea târziu.



În fiecare clipă, în preajma morţii eşti,

însă, la fel de-aproape e şi Cuvântul Viu.

Oricând, prin pocăinţă, în El ai să găseşti

că-n veşnicie nu există..." prea târziu ".