Poezie Primavara (1)

Un vant adie lin prin crengile uscate,

de razele de soare mai blande ca oricand,

un ghiocel zambeste in frunzele udate,

de ultima zapada ce a cazut demult.



Alt ghiocel ce creste,inpinge-n sus luptand

cu palma de zapada ce a ramas ferita,

de razele de soare,ce bat acum topind

si ultima speranta .....sa fie netopita.



Mirosu-i cald si umed,natura-i parca vie,

o lectie de viata ,un inceput flamand,

de noi sperante,ce-aprind ca o faclie,

noi sentimente calde,curate pe pamant.



Asa, ca peimavara ,si noi sa biruim,

o lupta calda-n viata, s-avem penrtu Hristos,

si-o floare sa rasara ,pe urma ce-o pasim,

cu-n suflet bland,umil si prietenos.