Poezie Precum o gingașă floare

Precum o gingașă floare

Într-un vânt de primăvară,

Răspândeai parfum în zare

De cu zori și până-n seară.

Erai plină de splendoare

Deși multe te-apăsară:



Spinii-n jur dădeau lăstare,

Buruieni te anturară,

Iarba rea, creștea mai tare

Și-ți făcea viața amară,

Și când furtuna era mare

Erai singură, afară...



Cași iarba, la pierzare

Putea-i să fii aruncată.

Dar ți-ai ridicat spre Soare

Inimioara ta curată

Și de-a Lui raze uimitoare

Ai și fost îmbrățișată!



Tot ce din pământ răsare

În pământ se-ntoarce odată;

Dar dintr-a Dreptății Soare,

Din Duhul Sfânt și din apă

Ce se naște, nu mai moare

Niciodată, niciodată!



De a Cerului splendoare

Să fii binecuvântată,

Dumnezeu să-ți dea putere

Să trăiești cât mai curată,

Și-ntr-a Domnului iubire

Să stai bine ancorată.



Mult dorita Sa venire

Să te afle cufundată

Toată în neprihănire,

De credință inundată

Și de roade de iubire;

Cu Adevăru-ncununată.



Când aici, nemângâiată

Și răpusă de durere

Ai să cazi impovărată;

Nu uita că ai o fire

Ce treb'e crucificată.

Și tot necazu-i înspre bine!



Lasă dălțile Divine

Să lucreze, să cioplească...

Ele vor face din tine

O crăiasă-mpărătească

Ce pe Tron în veșnicie

Cu Hristos o să domnească.



Cu Adevăru-nfășurată

Și cu râvnă de Evanghelie

Să fii bine încălțată.

Iar credința, scut să-ți fie

Și-n sfințenie-nveșmântată

Să trăiești în bucurie!



Și cu dragoste-nfocată

Să-aștepți zorii Dimineții...

Căci ai fost răscumpărată

Și înscrisă-n Cartea Vieții;

De Hristos înmănuncheată

În splendoare-eternității.



Niciodată dărâmată

Să nu te mai lași de fire

Oricât vei fi de-ncercată!

Știi că, doar prin șlefuire

Diamantul își arată

A lui mare strălucire!



Lumea-n viața ta să vadă

Minunata Mântuire

Ce cu-a ei fapte te gată

Ca mireasa pentru Mire.

Și cununa nestemată

S-o primești în veșnicie! Amin.



Zaragoza /...2011

de Ioan Hapca (Ionică)