Poezie Popasul fericirii

Păstrez curat ce-a scris Mesia cu sânge pe-al meu chip de lut:

„Iertat! Iar ținta-i veșnicia.” Oare ce-mi pot dori mai mult?



Să-ncep a strânge ca bogatul din holda lumii de păcat,

S-ajung a fi ca nimeni altul de bunătăți înconjurat?



O, nu doresc! Sunt repezi anii doar pentru-a umple-al meu hambar,

Și-n veșnicie nu-mi iau banii, de ce s-alerg? E în zadar!



Nu vreau ca îndemnat de imnuri să-mi plec ființa la pământ,

Amenințat fiind cu chinuri de-a lumii ne-mblânzit cuvânt.



Nu vreau ca Iuda vânzătorul, orbit de pofta unor bani

Să-l dau pe Isus Salvatorul pe mâna crunților dușmani.



Nu vreau ca Petru altădată, la para focului 'ncălzit

Să strig cât pot că de Mesia nu știu și nici n-am auzit.



O Doamne sfânt, nu vreau vre-o dată să fiu părtașul celor mulți

Ce-și zic că viața-devărată e atunci când firea ți-o asculți.



Dar vreau ca Pavel prin credință, după o viață în Cristos

Să strig cu glas de biruință „M-așteaptă cerul glorios!”



Acum când știu prețul iubirii, să mai tânjesc averi s-adun?

Nu! Vreau doar popasul fericirii la al meu ultim pas din drum.