Poezie Rastignitul

Răstignitul



Pe un drum cu fruntea însângerată,

Păşea un om cu greu ducând

Povara noastră de păcate,

Şi-o cruce în spate-i atârnând.



Băteau în El cu bici romanii,

În cel cea coborât de sus

Scuipau în El şi cărturarii,

O cât ai suferit Isus.



Pe frunte El purta cunună,

Dar nu de flori ci numai spini

Aşa ştiură ca să-i pună,

Omenirea noastră de haini.



Urca mereu la deal înspre tortură,

Adesea suspinând din greu

Acolo unde-l vor zdrobiră,

Pe Fiul scump de Dumnezeu.



Urcata-i Isus pe Golgota,

Cu cuie mâinile ţi-au străpuns

Apoi pe cruce ridicata,

Pe Mielul scump iubit Isus.



Şi acolo toţi priveau cu ură,

Râdeau, scuipau, batjocoreau duşmanii

Iar ca în loc de băutură,

Oţet cu fiere i-au dat tiranii.



Dar fiinţa aceasta nepătată,

Prin jertfa ei la toţi ne-a dat

Iertare ,viaţă fără plată,

Şi mântuire de păcat.