Poezie Pe deal

Sus pe deal



Am inceput sa urc si eu cararea,

Cuprins de-al dragostei avant si har,

Si ma tineam cu mainile-amandoua

De-nvatatura sfanta si venind la-altar.



Ca un copac ce apa o asteapta

In arsita ce cade tremurand,

Cautam izvorul ce dadea racoare,

Si Apa Vie setea-mi stamparand.



Ce bine e sa fiu si eu cu Domnul,

Si sa ma stiu in siguranta Lui,

Aceasta se cunoaste dupa roade,

Care te-arata slujitor oricui.



Am facut in jurul meu credinta

Aparator si scut pe calea mea.

Mai am putin sa urc pana pe culme,

Cu dor sa-L vad, sa stau in fata Sa.



Nu mai e mult, o frate in credinta

Si se termina si cararea ta,

Sunt ultimile zile cand se striga

De sus chemarea pentru a ne salva.



Si daca stai si cercetezi atent,

Ce valuri trag sa duca-al nostru vad,

Nu poti ca sa ramai nepasator,

La viata ta si-n jur la cei ce cad.



Si este sigur doar ajunsi pe stanca

In siguranta Domnului Isus,

Ce azi mai sta cu mainile intinse,

Si ne ajuta asa cum ne-a spus.



El vrea sa fim ai Lui, pe totdeauna.

Ne-a pregatit in dar al vesniciei trai.

Cu drag asteapta sa ne dea cununa

In bucuria care fi-va sus in rai.



El se intoarce inapoi si vine

La cei rascumparati ce i-a ales.

Va veni ca sa ne izbaveasca

Din lumea cu ispite si al ei interes.



Vedem ca astazi, se arata semne

Ce spun ca nu mai este vreme,

Si la clipeala ochiului vom fi

Schimbati si sus la El o sa ne cheme.



Amin