Poezie Eu cred

Eu cred

de Octavian Sarb





A mai murit un om, ce intamplare!?

Indiferenti ne acceptam destinul,

Ciudata viata, cum apare si dispare,

Si-n ea traim succesul si declinul.



Deci, sa mancam azi si sa bem,

Caci, maine, poate, vom muri!

“ Carpe diem” ce blestem,

Ce strica sensul “ Let it be”!



De-am aparut la intamplare,

De nu avem un Creator,

De unde-apare: De ce, oare?

Cand se mai stinge-un muritor?



De unde-apare ingrijorarea?

De unde vine: Ce va fi?

Daca in toate-i intamplarea,

De ce mai planuim o zi?



Chiar nu vedeti neconcordanta,

Si logica va e smintita?

Ca e stupida-n om speranta,

Cand intamplarea-i legiuta!



Eu cred in Dumnezeul vesnic!

Eu cred in Fiul preaiubit!

Duhul Sfant imi este sfetnic,

S-ajung in locul pregatit!



El ne-a creat c-un scop anume,

Sa fim cu El in Raiul sfant,

Si planul Lui cu-aceasta lume,

E scris in sfantul Lui Cuvant!

………………………….



A mai murit un om si cerul plange,

Daca a crezut ca viata-i simpla-ntamplare!

Ca-n iadul celui rau se strange

Multimea celor cu credinta-amagitoare!



Oradea 14 feb 2012.