Poezie Ura

Chiar și dragostea aduce

Suferință uneori,

Însă ura te va duce

În chin și după ce mori!



Dacă dragostea mai doare,

E-o durere care trece...

Ura vrea să te omoare

Și în Iad să te arunce!



Ura-n chinuri mari te ține

Și te roade-n veci de veci...

Și ce nu ierți, asupra-ți vine...

Cu neiertații-ai să-ți petreci!



Ura-i boală grea, măi frate,

Și cu costuri pe măsură!

Le plătești adesea-n rate

Cu dobândă la factură!



Are -abilități aparte,

Care toată pacea-ți fură!

Dacă -o lași să se dezvolte,

Ai să mori curând, de ură.



Cine nu-i dispus să ierte

Nici când nu va fi iertat.

Și-oricât spune că iubește,

Asta, nu-i adevărat!



Zaragoza 09/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)