Poezie Gura Lumii

Gura lumii



Într-o buna dimineaţă

Una dintre raţe

Însa cea mai dondăneaţă

Şi mai coconeaţă raţă,

Dădu buzna la găina

Deşi iaca la vecină

Şi îi spuse c-un oftat

Că mergând pe lac mac, mac

Că răţoiul a-nghiţit pe lac un ac….



Auzind aşa găina

Şi-a lăsat cei zece pui

Si-a dat fuga la nişte gâşte

Din gradina de sub gutui

De… mă dusei ca să le spui

Ca răţoiul a-nghiţit pe lac un cui….



Auzind aşa şi ele

Au dat fuga pân la turma

Unor oi după vâlcele

Şi plângând amar le–a spus

Că răţoiul a–nghiţit pe lac un fus..



Auzind aşa si ele adică oile

Behăiau nenorocirea

În auzul tuturora

Si-au dat fuga pan las turma

Un porci după vâlcele

Şi le spuse plângăreţ

Că răţoiul a–nghiţit un făcăleţ



Însă Ghiţă un purcel mai tânăr

Şi mai plin de-al milei har

Dădu fuga la măgar să-i spună si lui

Ca găsindu-l intr-o luncă

Rupt de muncă

Obosind adică dormind

Pe o claie de aglie şi sulfină

Să-i măgare ca răţoiul

A-nghiţit azi o prăjină.



Auzind aşa măgarul

A plecat cu fruntea-ncruntă

Si cum drumul prin pădure

Drum ducea pe lâng-o nunta

Mire fiind un ţap ca neaua

Cu o căpriţă mică brună

Lupul nun iar vulpea nună

Se opriră toţi deodată

Şi făcând privirea roată

Să i-audă nunta toată:



Ajutor fraţilor va cer iertare

Când pe fruntea tuturora

Vă surâde azi un soare

Azi lângă zăvoi răţoiul

Mâncând azi nişte pilaf

A-nghiţit nenorocitul

Un lung stâlp de telegraf

Şi cu stâlpu-n piept în pântec

El aşteaptă ajutorul

Tuturor ce vor să-l scape



Ca trăsniţi de-aceasta veste

Mii de pupeze si huhurezi

Cate orătănii-n lumea asta vezi

S-au strâns toţi într-o uriaşă gloată

Dornici toţi sa vadă chinul

Sărăcuţului răţoi

Urgisit cu stâlpu-n pântec

Care-aşteaptă ajutorul

Tuturor ce vor să-l scape….



Atunci leul mâniat

Înfipse ghearele-n cap

Şi a strigat ca şi turbat

Lume paşnică netoată

Am pierdut orice răbdare

Să te fac din mică mare

Nu mi-ar fii chiar de mirare

C-ai găsit în apă praf

Dar din fir de păr subţire

Să faci stâlp de telegraf….