Poezie În brațele iubirii

ÎN BRAȚELE IUBIRII



Îmbrățișați, duios, de dragostea ardentă

Ce tocmai de la Tatăl s-a coborât la noi

Putem să ne desprindem de starea existentă,

Putem respinge plânsul și cel mai greu puhoi.



Ne-a cucerit cu gesturi de-aleasă vrednicie

Când a venit din slavă s-arate har divin

Și-atunci am înțeles că și în veșnicie

Va fi cu noi să-ncânte tot Raiul pe deplin.



Să plece ea vreodată? Să lase răni profunde?

O, e cu noi tot timpul! O, cine e ca ea?

Când vin spre noi, turbate, netrebnicile unde

Îndepărtează teama și apăsarea grea.



Nimic n-o poate-abate de la menirea-i sfântă

Atașamentul ei spre Cer ne dă elan

E dulce alinare când ființa se frământă,

Ne-ajută să-mplinim dumnezeiescul plan.



E flacăra nestinsă ce-ntruna ne ghidează

Cu tandrele-i atingeri, cu glasu-i captivant

Nu doarme niciodată, întruna ea veghează

Să știm, în pribegie, ce-i sfânt și important.



În brațele iubirii suntem fără-ncetare

E locul cel mai sigur, e-al nostru adăpost

Candoarea ce emană din sfânta ei suflare

Ne-a dat încredințare, sfințenie și rost.



George Cornici/7 Martie, 2012