Poezie Doamne, nimeni nu mă vrea

Doamne, nimeni nu mă vrea

Sunt sărac, sunt o povară...

Chiar și-acolo-n casa Ta

Sunt un subiect de ocară...



Mulți se-mpiedică de mine

Cunoscând al meu trecut,

Judecând după ruine...

Nu după-al credinței scut.



Mi se spune ca să tac,

Să nu dau învățătură

,, Căci ai fost, și ești sărac

Unul dintre cei din urmă,,



Dar eu vreau să Te slujesc

Căci în Sfânta Ta Scriptură

Este scris: "de mă căiesc,

viu, voi fi în a Ta turmă".



Sunt silit de multe ori

Să fac ceea ce nu-Ți place

Să pârăsc pe frați, surori...

Ceea ce nu-mi poartă pace.



Eu vreau doar umil, smerit

Să fiu precum El, - Isus,

A luptat și-a biruit

Rugi-nălțând la Tine, Sus;



Sus, acolo unde ești,

SfinteTată-al mântuirii

Căci pe toți Tu ne iubești

Și ne vrei în nemurire.



Astăzi, Te rog pentru frați

Să le dai a Ta știință

Să-nțeleagă, căci iertați -

Putem fi, orice ființă.



Eu Te rog să le-aminntești

Căci și ei vin din păcat.

Pâinea sfântă, sfinții pești

Tu din mâna Ta le-ai dat.



Fă-ne azi să fim uniți

Orișiunde ne vom știi

Căutând să fim doar sfinți

Păcătoșii, doar a iubi.



Și atunci vom știi cu toții

Cât de mare-Ți este slava

Căci pe cruce, chiar și hoții,

Te-au chemat să le fii Ava.



Amin!