Poezie Cules din Colb

Cules din colb, de mâna-Ţi sfântă

Şi aşezat în palma Ta

Tu m-ai privit cu duioşie, zicându-mi:

Şi-aceasta? Este tot a mea!

M-ai aşezat mai bine'n palmă,

M-ai cercetat şi m-ai privit

Si dintr-o dată am simţit

Că-Ţi sunt copilul cel iubit,

Chiar dacă tremuram de frică si . . .

M'imaginam tot ce e mai rău . . .

Dar Tu . . . în dragostea-Ţi de Tată

Te-ai aplecat, şoptindu-mi "Eşti al meu!"

Cum? Eu din colb, de jos din prafu' aşa murdar

Şi-aşa sărac, să fiu o fiică de'mpărat?

Şi-n in subţire să mă'mbrac? Cum? Eu?

Tu? Creator?

Eu, muribund, să fim de'acuma împreună?

Da! . . . Către locul cel ceresc . . .

Eu, susurul, Eu Sfântul Duh,

Purta-te-voi de mână.

Sunt ani de-atunci . . .

Mai bat şi astăzi vânturi,

Şi grindini, ploi reci, vin,

Dar în mâna-I Sfântă-I, în căuşu-I,

E'aşa de bine . . . mă simt divin.