Poezie Credinţa (2)

Daca ayea-vom credinta

Cat graunte de mustar,

Am muta un munte-n lunca

Am fi viu margaritar!



Doar credinta ni se cere

Si-o speranta viitoare

Caci credinta a fost si este

Forta cea biruitoare!



Caci numai privind la sarpe

Israelul a scapat

De rana deschisa atuncea

De sarpele infocat



Numai prin inconjurare

Si prin strigat vitejesc

Ierihonul, cade-n pulberi

Prin credinta, biruiesc!



Plin, increzator in Domnul

Iov se scoala din cenusa

Lauda si preamareste

Pe Acel ce-l ingrijeste



Pentru toti ce au credinta

Domnul azi da biruinta!

Roaga-te dar cu putere

Domnu-ti face-o cercetare



Ca Avraam la batranete

Vei vedea minuni trimise

Caci pentru acel ce crede

Cerurile-i sunt deschise!



Numai sa te increzi frate

In ceea ce azi nu vezi

Caci El cheama ce nu este

Si exista, daca crezi!



Nu te inspaimanta in bezna

De n-ai candela la tine

Roaga-te dar cu credinta

Domnul, faruri iti aprinde!



Credinta, opreste soare

Si credinta cheama norul

Si tot ea desparte marea

Ca sa treaca tot poporul!



De-ai credinta, ai speranta

Si-o nadejde viitoare

Chear de azi, vezi doar albastrul

Dincolo frate, de soare!



Insa azi, nu mai prea este

Printre noi, credinta sfanta

Caci se bizuie omenirea

Pe ce vede, ce cuvanta.



Se intreaba Domnu-n Carte

Fi-va la sfarsit credinta?

Si noi toti sa luam aminte:

Cati din noi, au biruinta?



De n-o ai, deci frate draga

Sa io ceri lui Dumnezeu

Sa ti-o dea, caci mana-I sfanta

Apara tot dorul tau!



Da, lasa credinta Doamne

Peste sfantul Tau locas

Sa ne gasesti in picioare

Cand vii dupa copilasi!