Poezie Viaţa noastră... parcă ar fi un concurs de alergări

Viaţa noastră... parcă ar fi un concurs de alergări

Cine este mai sprinten, mai puternic, mai tare...

Dar în final... tu eşti aruncat undeva într-un ungher

Căci nu mai ai preţ şi ajungi să îngiţi amarul sub soare.



Din răsputeri alergăm spre succes... şi noroc...

Adesea cu ambiţii deşarte... stârnind praful pe drum

Şi plângem doar la mormânt atunci când ne frige un foc

Când vedem ce a fost omul cândva... şi ce este acum.



În minciună trăim, în deşertăciuni şi-n plăceri

Avere strângându-ne cât mai multă aici pe pământ

Iar când viaţa încet ni se stinge... rămânem cu dureri

Şi lacrimi de căinţă vărsăm căci am adunat numai vânt.



Omul aleargă ca într-un cerc... ce n-are sfârşit

În a vieţii vâltoare se zbate sărmanul... întruna

Dar cu părere de rău noi toţi vom muri... negreşit...

Căci cercuri vor fi încă multe... dar viaţa... e una.



Tu în dar ai primit-o de la al tău Dumnezeu

Păstreaz-o şi fii foarte atent cum azi o trăieşti...

Nu face s-o schimbi pe euro, pe dolar sau pe leu

Prea scumpă-i s-o pierzi ca-n iad pe veci să te chinuieşti.



Cu lacrimi în ochi... îţi petreci anii ce zboară

Căci te-au lăsat singur să plângi în noapte târzie

Şi stai acum la răscruce de drum încărcat de povoară

Descurajat şi fără speranţă... în prag de veşnicie...



De ce tot alergi?... Opreşte-te numai o clipă

Şi gândeşte-te bine... căci ai un suflet veşnic şi viu

De ce faci din viaţa ta pe cărările lumii risipă

Ca la sfârşit cu regret şi tristeţe să spui... e târziu.



Hristos stă la uşa inimii tale... şi bate...

Te-aşteaptă cu drag căci vrea să stea de vorbă cu tine

Astăzi deschide-i... nu întârzia până încă se poate...

Fă-ţi timp pentru El şi nu mai alerga pe drumuri străine.





*****