Poezie Fără Tine!

Fără Tine, eu nu pot să trăiesc

Viaţa îmi este sarbădă şi goală

De nu eşti Tu Lumina n-o zăresc

N-aş putea Cuvântul să -L citesc

Nici altora, ca să Îl împărtăşesc

Inima mea, ar putea să moară.



Fără Tine, ziua nu e frumoasă

Fără Tine, nu are nici un gust

Ochii goi, privirea-ntunecoasă

Iubirea.........a plecat din casă

Pâinea..... lipseşte de la masă

Iar Vinul a rămas... doar must.



Fără Tine, nimic nu este bun !

Ai vrea să te-ospetezi, nu poţi

Fără un gust, îţi pare tot acum

Pe unde mergi nu-ţi pare drum

Totul e fals şi-i numai, un fum

Te vezi, peşte mort şi fără solzi.



Ne-ai dat, îmbrăcat cu haine noi

Şi-n dar, ne-ai dat şi Mântuirea.

Am rămas tot dezbrăcaţi şi goi

Amărâţi plini de griji şi de nevoi

Batjocoriţi şi-mproşcaţi cu noroi

Am greşit, uitând înţelepciunea.



Fără Tine, nu ne ştim menirea

Fără Tine, eu nu pot să trăiesc

Fără Tine, n-aş fi găsit iubirea

N-aş fi ştiut ce este mântuirea

Nu mi-aş fi schimbat gândirea

N-aş fi aflat... ce este sfinţirea

Ce dăruieşte Dumnezeu Ceresc!



Nănău Adinuţa

6.03.2012 Firenze