Poezie S-au scris...

S-au scris, o, Doamne despre TINE

Atâtea versuri şi cântări!

S-au scris în clipe grele şi senine

Fiorul dorului ce ne-a legat de zări!



S-au scris, o, Doamne şi-ncă s-or mai scrie

De suferinţa TA de pe calvar,

De lacrimile ce-au curs din veşnicie

Ca să primim al mântuirii dar...



S-au scris, o, Doamne, în ceas târziu din noapte

Când în durere suspinau copiii TĂI,

S-au scris cântări, ale iubirii sfinte şoapte

Ce şi-au luat zborul mai sus de zări...



S-au scris, o, Doamne şi-ncă s-or mai scrie

De frumuseţea TA desăvârşită!

De Slava ce-ai primit-o-n veşnicie,

De dorul pentru mireasa TA iubită!



De Duhul Sfânt, ce pregateste-acuma

A Ta iubită, spre-a Te-ntampina!

De clipa cea măreaţă, când ne vei da cunună

Cu palmele-ŢI străpunse, pe crucea din Golgota...



De sângele salvării, ce-a curs şuvoi pe lemn,

Şi de iertarea Sfântă ce TU ne-ai dăruit!

Căci ne-ai luat de mână şi ne-ai pus ca un semn

În lume-aceasta mare, s-araţi cât ne-ai iubit!



De multe binefaceri ce ni le faci pe cale

Şi de puterea care, o dai la toţi ai TĂI...

De părtăşia sfântă, când vii în adunare

Şi când simţim în taină, al dragostei văpăi!



De Apa Ta cea VIE, izvor de bucurie,

De dorul ce L-ai pus în inimile noastre...

Să te-aşteptăm în prag, cu lacrimi de iubire

Pan· vom sbura mai sus, de zările albastre...



Căci numai TU ne eşti alin şi mângâiere,

Şi sprijin şi-ajutor, în ceasul cel mai greu...

Ca-n dragostea-ŢI de TATĂ, ne dai mereu putere!

Eşti Minunat! Măreţ! Şi Sfânt, o, Domnul meu!



Eşti Împărat Slăvit al sufletelor noastre...

Şi noi venim cu-a noastră viat-acum.

Primeşte-ne Părinte şi rugă şi cântarea

Şi lacrimile grele ce cad pe-al vieţii drum!



Ascultă-ne strigarea! Şi dă-ne iar putere

Să-naintam pe cale şi să cântăm mereu,

Până în clipa-n care va fii prima-nviere

Să ne răpeşti pe toţi acolo-n cerul TĂU!



Îţi aşteptăm venirea, Iubitul nostru MIRE...

Când trâmbita suna-vă, spre TINE vom zbura!

Şi vom lăsa aicea durere şi suspine

Ce le-am depus mereu, mereu la crucea TA!



Ce clipe glorioase... ce HAR.. ce MĂREŢIE...

Va fii acolo-nceruri, pentru Mireasa TA!

Ce cântece şi glorii... şi vuiet de mulţime

Cu ramuri de finici. Cântându-Ţi "Osana!"



Abia atunci gusta-vom din plinătate HARUL

Şi fi-va bucuria deplină-n cerul Sfânt.

Abia atuncea lacrima, durerea şi amarul

Vor fii şterse de-apururi de MÂNA CELUI SFÂNT!



Dar pân-atunci cu toţii, o lupt-avem de dus

Cu firea pământească şi cu eternul EU...

Mai mult decât biruitori, noi suntem cu ISUS

Şi Duhul Sfânt ne-nvată! Cu noi e DUMNEZEU!











amin

februarie 2012