Poezie Mai cu dor

Mi-ai făcut de cunoscut

Că prin Tine am viață

Că Tu ești al meu avut

Dragostea Ta mi-e povață.



Mi-ai făcut de cunoscut

Dragostea-Ți ce m-a iertat

Rănile ce Te-au durut

Jertfa care m-a salvat.



Mi-ai făcut de cunoscut

Că sunt praf, sunt doar țărână

Dar în Tine-mi găsesc scut

Atunci când mă ții de mână.



Sub protecția Ta sfântă

Trec prin toate biruitor

Și-atunci inima mea-Ţi cântă

Imnul slavei, mai cu dor.



Mai puternic sunt cu Tine

Când tovarăș mi-ești de drum

Când imi ștergi râu de suspine

La Cuvântul Tău mă-adun.



Tu mă-aduni din cioburi sparte

Ciob cu ciob, cu drag lipești

Cu o dragoste aparte,

Sufletul meu îl iubești.



Nu e altul ca și Tine

Și n-am cum să Te descriu

Știu că-atunci când ești cu mine

N-am cum mai fericit să fiu!



Mai cu dor îmi umpli ziua

Când Te-aud că îmi șoptești

Să mai rabd, că vine ziua,

Când la Tine mă răpești.



Mai ușoară-mi e durerea

Când mai știu că mă-nsoțești

Tac... ca să-Ţi aud părerea

Când în cuget îmi vorbești.



Că mai e puțină vreme...

Mai aștepți pe cei pierduți

Glasul Tău, apoi să cheme

Pe ai Tăi, ce o să-i cruți...



Amin