Poezie Dor îmi e, atât de dor

Dor îmi e, atât de dor

Să mă 'nalț puțin, să zbor

Și să-ating încetișor

Când o stea și când un nor,

Când crestele Munților,

Când cristalul Mărilor,

Îmbrăcat strălucitor

De al meu bun Mântuitor.



Dor îmi e, nespus de dor

Printre stele să cobor

Și să urc încetișor...

Și cu-n cânt stăruitor

Să mă-nvârt în jurul lor,

Să le șoptesc tuturor

Că-L iubesc și Îl ador

Pe al meu bun Mântuitor.



Da, mi-e dor, nespus de dor

De sunetul trâmbițelor

Din înaltul cerurilor

Și de corul îngerilor

Cu-a lor imn înălțător,

Când Vei coborî pe nor

Ca să-ți iei al Tău popor,

Bunul meu Mântuitor. Amin



Zaragoza 06/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)