Poezie Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum.

Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi.

Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare, cum trebuie s-apui.

Învaţă de la piatră, cat trebuie să spui.

Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.



Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori

Cum treci frumos prin viaţă,

Cum poţi frumos să mori.



Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,

Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,

Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.

Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,

Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;



Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.

Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;

Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.

Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...

Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la oaie, să ai blândeţea sa;

Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,

Învaţă de la toate, că totu-i trecător.



Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci.

Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.