Poezie Degeaba

Degeaba



Degeaba te mai rogi şi capul în ţărână pleci,

Dacă pe cel de lângă tine, tu nu i-l ierţi i-l ţi legat pe veci,

Doar pentru o vorbă şi o faptă.



Degeaba te numeşti creştin şi-n mâini tu ai o carte,

Tu n-o citeşti şi n-o împlineşti ca să ai parte,

De binecuvântări cereşti.



Degeaba vii la adunare ,când în viaţa ta nu-i ascultare,

Tu oaie pari dar lup tu eşti, orişicât ai vrea să-ţi dea crezare,

Tu singur te nenoroceşti.



Degeaba vii la cină şi pâinea, vinul i-l serveşti,

Hristos nu e cu ti-n la masă dacă în minciună tu trăieşti,

Şi-n falsă închinare.



Degeaba spui Emanuel, când vezi un hoţ te uneşti cu el,

Şi te însoţeşti cu preacurvari crezând că Emanuel,

Te va însoţi şi-acolo frate.



Degeaba mai posteşti ,căci tu de fapt tu faci dieta,

Tu lanţuri nu vrei să zdrobeşti şi inima împietrită,

Şi rob rămâi pe veci.